Air France: Paris - Bs As
“Excuse moi” am spus eu si am luat geanta laptopului de sub scaunul dintre mine si o doamna mai batranioara care dormitand si-a intins picioarele pe geanta mea.
Sunt in avionul Air France care ma duce de la Paris CDG la Buenos Aires. Zborul dinspre Bucuresti spre Paris a fost mai scurt decat ma asteptam; in timp ce stateam pe locul meu de langa geam (langa un tip matahalos care mirosea foarte rau a tigari) simteam ca nu mai am rabdare ca sa aterizez mai repede. Spre finalul cursei o stewardeza a venit sa ma anunte ca cineva o sa ma astepte ca sa ma conduca mai rapid la avionul de legatura.
M-am imbarcat in acest avion si sunt undeva pe locurile dinspre coada. 46G pe randul de pe mijloc spre culoar. Intre mine si tanti este un loc gol – destul de convenabil pentru ca permite mai multe miscari decat daca tot randul ar fi fost plin.
In timp ce mi-am luat geanta tanti nu a zis nimika... s-a multumit doar sa se uite la mine in timp ce m-am aplecat sa ridic geanta. Cred ca este argentinianca sau mai stiu eu... poate este chiar spanioloaica... vorbeste spaniola ca si cum ar limba ei natala. Dansa este destul de supta la fata si oarecum vinetie... unii ar chema-o babornita dar eu – care sunt un tanar educat domnle’ - nu imi permit nici sa ma gandesc asa. Se vede ca o cauta dansa cu secera si cu ranjetul pe fata...
Nu sunt sigur ca as salva-o daca este sa ne prabusim in mijlocul oceanului Atlantic. Lasa frate loc si pentru generatia mai tinara... Intre timp se multumea sa dormiteze...Ma apuc sa citesc cartea mea pe care am cumparat-o la mare ca sa nu ma plictisesc cu cehii mei.. Margarite Yourcenar...
Simt cum de oboseala nu mai rabd sa stau pe scaun. Inca nu am decolat. Pe ecranele mici din spatarele scaunelor din fata noastra ruleaza un filmulet cu „safety procedures”. Imaginea Air France este foarte bine pusa in lumina: profesionist, manierat, deschis pasagerilor, un pic conservator (dar asta da chic). Prezentatorii (o stewardeza care vorbea in franceza urmata de un steward vorbind o engleza fara cusur) sunt ca niste flight attendace model. Amandoi blonzi, cu un zambet pana la urechi. Familia care sta pe scaune si care urmeaza procedurile de siguranta explicate de stewarzii model, sunt si ei blonzi si tot cu un zambet pana la urechi..
De ce oare nu ma mira ca toata lumea vrea sa devina blonda, sau vrea sa aiba copii serafici blonzi si cu ochii albastrii... – How cute!!!...
Clipul cu masurile de siguranta se incheie cu o imagine care infatiseaza mai multi stewarzi si stewardeze care vin sa ii inconjoare pe cei doi model. Toti sunt perfecti. Costume perfecte, zambet perfect, muzica perfecta, Air France – o companie cu care vrei sa zbori si la anu’...
Ma uit in cabina. Stewardeza care inchide trapele cu bagaje arata foarte bine: este subtire, are parul blond inchis strans intr-un coc frantuzesc (sic!). Are o uniforma formata dintr-o rochie din stofa bleumarin cu un cordon din stofa rosie cu capetele petrecute intr-o forma foarte artistica spre sold....In picioare niste pantofi cu niste tocuri joase negrii.
Sincer imi place imaginea care strabate din aceste lucruri – imi creza impresia unui lux temperat, rafinat (sa nu uitam ca aceste uniforme au fost create de Yves Saint Leaurant sau ma rog un creator asemeni; scuze daca am scris numele marelui creator gresit).
In sfarsit decolam...incerc sa ma concentrez pe cartea mea, m-i se pare din ce in ce mai greu .... ma foiesc tot timpul pe scaun si nu mai am rabdare sa.... sa ce??? sa ajung mai repede??? doar imi place sa merg cu avionul... nu stiu .. cred ca doar as vrea sa ma misc....
In spate incep sa se auda zgomot de vase... ni se pregateste de mancare... hihihihhi... nu prea imi este foame dar mirosul ma ameteste.. o stewardeza vine si ne imparte la toti un meniu sub forma unei carti postale cu o japoneza imbracata in chimonou pe un fond rosu pe coperta...
Ce avem de mancare: boeuf aux oignons... sau ... merlu sauce a laciboulette...
Aleg pestele. Tava care m-i se pune in fata este destul mare si include pe langa felul principal si o salata, si o bucata de branza camembert si o tarta cu fructe de padure si un iaurt crema.. ca bautura aleg vin alb sec.
Incep cu pestele pe care pun putin unt inainte sa-l infulec... continuu cu salata (neobisnuita si tostusi foarte gustaoasa putin acrisoara.... nu stiu din ce este facuta – („bulghur” va zice ceva??!?!?)
La sfarsit las iaurtul si branza care sunt delicioase.. totul se termina cu tarta cu fructe de padure – REALE!!!
Este 2:53 ora Romaniei.. ma simt obosit si ma asteapta un drum lung.. babornita a adormit infasurata cu 10 basmale in jurul ei.....In poala tine o geanta rosie pe care o strange bine cu mainile – nu a avut incredee sa o lase pe scaunul dintre noi („Roman ha?!??!”)
Sunt in avionul Air France care ma duce de la Paris CDG la Buenos Aires. Zborul dinspre Bucuresti spre Paris a fost mai scurt decat ma asteptam; in timp ce stateam pe locul meu de langa geam (langa un tip matahalos care mirosea foarte rau a tigari) simteam ca nu mai am rabdare ca sa aterizez mai repede. Spre finalul cursei o stewardeza a venit sa ma anunte ca cineva o sa ma astepte ca sa ma conduca mai rapid la avionul de legatura.
M-am imbarcat in acest avion si sunt undeva pe locurile dinspre coada. 46G pe randul de pe mijloc spre culoar. Intre mine si tanti este un loc gol – destul de convenabil pentru ca permite mai multe miscari decat daca tot randul ar fi fost plin.
In timp ce mi-am luat geanta tanti nu a zis nimika... s-a multumit doar sa se uite la mine in timp ce m-am aplecat sa ridic geanta. Cred ca este argentinianca sau mai stiu eu... poate este chiar spanioloaica... vorbeste spaniola ca si cum ar limba ei natala. Dansa este destul de supta la fata si oarecum vinetie... unii ar chema-o babornita dar eu – care sunt un tanar educat domnle’ - nu imi permit nici sa ma gandesc asa. Se vede ca o cauta dansa cu secera si cu ranjetul pe fata...
Nu sunt sigur ca as salva-o daca este sa ne prabusim in mijlocul oceanului Atlantic. Lasa frate loc si pentru generatia mai tinara... Intre timp se multumea sa dormiteze...Ma apuc sa citesc cartea mea pe care am cumparat-o la mare ca sa nu ma plictisesc cu cehii mei.. Margarite Yourcenar...
Simt cum de oboseala nu mai rabd sa stau pe scaun. Inca nu am decolat. Pe ecranele mici din spatarele scaunelor din fata noastra ruleaza un filmulet cu „safety procedures”. Imaginea Air France este foarte bine pusa in lumina: profesionist, manierat, deschis pasagerilor, un pic conservator (dar asta da chic). Prezentatorii (o stewardeza care vorbea in franceza urmata de un steward vorbind o engleza fara cusur) sunt ca niste flight attendace model. Amandoi blonzi, cu un zambet pana la urechi. Familia care sta pe scaune si care urmeaza procedurile de siguranta explicate de stewarzii model, sunt si ei blonzi si tot cu un zambet pana la urechi..
De ce oare nu ma mira ca toata lumea vrea sa devina blonda, sau vrea sa aiba copii serafici blonzi si cu ochii albastrii... – How cute!!!...
Clipul cu masurile de siguranta se incheie cu o imagine care infatiseaza mai multi stewarzi si stewardeze care vin sa ii inconjoare pe cei doi model. Toti sunt perfecti. Costume perfecte, zambet perfect, muzica perfecta, Air France – o companie cu care vrei sa zbori si la anu’...
Ma uit in cabina. Stewardeza care inchide trapele cu bagaje arata foarte bine: este subtire, are parul blond inchis strans intr-un coc frantuzesc (sic!). Are o uniforma formata dintr-o rochie din stofa bleumarin cu un cordon din stofa rosie cu capetele petrecute intr-o forma foarte artistica spre sold....In picioare niste pantofi cu niste tocuri joase negrii.
Sincer imi place imaginea care strabate din aceste lucruri – imi creza impresia unui lux temperat, rafinat (sa nu uitam ca aceste uniforme au fost create de Yves Saint Leaurant sau ma rog un creator asemeni; scuze daca am scris numele marelui creator gresit).
In sfarsit decolam...incerc sa ma concentrez pe cartea mea, m-i se pare din ce in ce mai greu .... ma foiesc tot timpul pe scaun si nu mai am rabdare sa.... sa ce??? sa ajung mai repede??? doar imi place sa merg cu avionul... nu stiu .. cred ca doar as vrea sa ma misc....
In spate incep sa se auda zgomot de vase... ni se pregateste de mancare... hihihihhi... nu prea imi este foame dar mirosul ma ameteste.. o stewardeza vine si ne imparte la toti un meniu sub forma unei carti postale cu o japoneza imbracata in chimonou pe un fond rosu pe coperta...
Ce avem de mancare: boeuf aux oignons... sau ... merlu sauce a laciboulette...
Aleg pestele. Tava care m-i se pune in fata este destul mare si include pe langa felul principal si o salata, si o bucata de branza camembert si o tarta cu fructe de padure si un iaurt crema.. ca bautura aleg vin alb sec.
Incep cu pestele pe care pun putin unt inainte sa-l infulec... continuu cu salata (neobisnuita si tostusi foarte gustaoasa putin acrisoara.... nu stiu din ce este facuta – („bulghur” va zice ceva??!?!?)
La sfarsit las iaurtul si branza care sunt delicioase.. totul se termina cu tarta cu fructe de padure – REALE!!!
Este 2:53 ora Romaniei.. ma simt obosit si ma asteapta un drum lung.. babornita a adormit infasurata cu 10 basmale in jurul ei.....In poala tine o geanta rosie pe care o strange bine cu mainile – nu a avut incredee sa o lase pe scaunul dintre noi („Roman ha?!??!”)
posted by aalto at 6:53 PM
2 comments
