We who are terribly grown ups...

Noi care suntem ingrozitori de mari, / Care n-am mai cazut pe gheata / Dintre cele doua razboaie, / Ori daca, din greseala, am alunecat vreodata, / Ne-am si fracturat un an, / Unul din anii nostrii importanti / Si tepeni / De gips... / O, noi cei ingrozitori de mari / Simtim cateodata / Ca ne lipsesc jucariile... Avem tot ce ne trebuie, dar ne lipsesc jucariiile... / Ne e dor de optimismul / Inimii de vata a papusilor / Si de corabia noastra / Cu trei randuri de panze, / Care merege la fel de bine pe apa, / Ca si pe uscat. / Am vrea sa incalecam pe un cal de lemn / Si calul sa necheze odata cu tot lemnul / Iar noi sa-i spunem: "Du-ne undeva, / Nu ne intereseaza locul, / Pentru ca oriunde in viata / Noi avem de gand sa facem / Niste fapre groazave." / O, cat ne lipsesc uneori jucariile! / Dar nu putem nici macar sa fim tristi / Din cauza asta / Sa sa plangem din tot sufletul, / Tinandu-ne cu mana de piciorul scaunului, / Pentru ca noi suntem niste oameni foarte mari / Si nu mai e nimeni mai mare ca noi / Care sa ne mangiie.