Oda capsunarului
Cand pe strada tu umblai si discounturi cautai
Intr-o tara mai banoasa, alta decat patria frumoasa,
Ca apoi-n-avion te aflai, si la landing ma-mpingeai,
Ca sa-ti iei Louis Vuiton-ul si sa iesi sa-ti vezi familionul.
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, niste romani saraci- da’cinstiti, care s-au saturat sa fie truditi de boieri si au luat calea batuta spre alte meleaguri ca Spania, Italia sau Germania. Si ei in tarisoarele aceste’, mai instaritele din Vestul Europei, munceau la munca de jos - dar cinstita : culegeau si cultivau capsune sau puneau caramizi. Si de aicea reisi genericul « Capsunar«.
Nu vom intra in detalii amanuntite asupra traiului lor, a impresiei pe care o lasa sau asupra efectelor secundare. Vom mentiona totusi ca dumnealor reprezinta o adevarata comoara economica, si pana una-alta si sociala, pentru ROMANIKA. Si prin aceasta – vreau sa fiu clar inteles – am tot respectul pentru contributia lor la cresterea economika (only) a numitei patrii.
Din pacate, cresterea economika si bunastarea generata nu este direct proportionala cu dezvoltarea si creearea unei societati infloritoare in tarisoara aista. Din nefericire capsunarii nostrii sunt o rusine pentru noi in ce priveste imaginea Romanicii. De la soferul care s-a dus la Cannes sa incarce cosmetice si a fost prin furand din marfa si la zidarii din Deutschland care bagau salamul si cascavalul in san din frigiderul comun al santierului pana la tanti care cu o zi inainte cauta discounturi la ESPRIT pe Kaufinger Strasse si a doua zi ii dadea telefon lui masa – din avion – sa-i zica sa puna sarmaua pe foc ca a ajuns acasa si sotul dansei care ragaia si se intindea din toti rarunchii in timpul zborului de iti era mai mare dragu’, toti acestia ne reprezinta.
Ne-a fost rusine cand in hotelul din Salzburg cele 2 familii de roamanasi au fost prinse furnad – ca suveniruri presupun – scrumiere in timp ce asteptau sa faca ceck-out-ul. Poate ca ar trebuii ca cele 2 tanti fardate, in loc sa-si lase copii sa se bate pe cele doua calculatoare din receptie ca sa se joace online, sa se ocupe mai mult de educatia lor. These kids vor fi cetatenii Romaniei viitoare. Ne intrebam daca vor fi diferiti de parintii lor si daca da, in ce mod. Sa ma fi intors atunci catre ei si sa le spun ca imi este rusine ca vin din aceiasi tara cu ei? Ar fi invatat ceva? I seriously doubt.
Draga capsunarule, ca daca n-ai fi nu s-ar mai povesti,
Te rugam sa fi cu sufletul curat si sa nu te mai pui la furat
Te rugam sa imbunatatesti societatea noastra si sa lupti impotriva burduhanului si moravurilor proprii.
Si au trait pana la adanci batraneti.
Intr-o tara mai banoasa, alta decat patria frumoasa,
Ca apoi-n-avion te aflai, si la landing ma-mpingeai,
Ca sa-ti iei Louis Vuiton-ul si sa iesi sa-ti vezi familionul.
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, niste romani saraci- da’cinstiti, care s-au saturat sa fie truditi de boieri si au luat calea batuta spre alte meleaguri ca Spania, Italia sau Germania. Si ei in tarisoarele aceste’, mai instaritele din Vestul Europei, munceau la munca de jos - dar cinstita : culegeau si cultivau capsune sau puneau caramizi. Si de aicea reisi genericul « Capsunar«.
Nu vom intra in detalii amanuntite asupra traiului lor, a impresiei pe care o lasa sau asupra efectelor secundare. Vom mentiona totusi ca dumnealor reprezinta o adevarata comoara economica, si pana una-alta si sociala, pentru ROMANIKA. Si prin aceasta – vreau sa fiu clar inteles – am tot respectul pentru contributia lor la cresterea economika (only) a numitei patrii.
Din pacate, cresterea economika si bunastarea generata nu este direct proportionala cu dezvoltarea si creearea unei societati infloritoare in tarisoara aista. Din nefericire capsunarii nostrii sunt o rusine pentru noi in ce priveste imaginea Romanicii. De la soferul care s-a dus la Cannes sa incarce cosmetice si a fost prin furand din marfa si la zidarii din Deutschland care bagau salamul si cascavalul in san din frigiderul comun al santierului pana la tanti care cu o zi inainte cauta discounturi la ESPRIT pe Kaufinger Strasse si a doua zi ii dadea telefon lui masa – din avion – sa-i zica sa puna sarmaua pe foc ca a ajuns acasa si sotul dansei care ragaia si se intindea din toti rarunchii in timpul zborului de iti era mai mare dragu’, toti acestia ne reprezinta.
Ne-a fost rusine cand in hotelul din Salzburg cele 2 familii de roamanasi au fost prinse furnad – ca suveniruri presupun – scrumiere in timp ce asteptau sa faca ceck-out-ul. Poate ca ar trebuii ca cele 2 tanti fardate, in loc sa-si lase copii sa se bate pe cele doua calculatoare din receptie ca sa se joace online, sa se ocupe mai mult de educatia lor. These kids vor fi cetatenii Romaniei viitoare. Ne intrebam daca vor fi diferiti de parintii lor si daca da, in ce mod. Sa ma fi intors atunci catre ei si sa le spun ca imi este rusine ca vin din aceiasi tara cu ei? Ar fi invatat ceva? I seriously doubt.
Draga capsunarule, ca daca n-ai fi nu s-ar mai povesti,
Te rugam sa fi cu sufletul curat si sa nu te mai pui la furat
Te rugam sa imbunatatesti societatea noastra si sa lupti impotriva burduhanului si moravurilor proprii.
Si au trait pana la adanci batraneti.
0 Comments:
Post a Comment
<< Home